Bun venit, cireșare!

Vei găsi în aceste pagini informații despre romanele din seria Cireșarii și despre autorul lor – Constantin Chiriță, dar și comentarii făcute de oameni care de-a lungul vremii s-au imaginat alături de micii eroi, simțindu-le emoțiile și trăind aventurile alături de ei.

Cireșarii este un ciclu de cinci romane scrise de Constantin Chiriță începând cu 1953 și publicate inițial între 1956 și 1968. Ele înfățișează în episoade succesive aventurile unui grup de șapte copii denumiți „Cireșarii” pentru că locuiau în cartierul Cireșului, dintr-un oraș nenumit. Victor, Ionel, Dan, Maria, Lucia, Ursu și Tic pășesc astfel în adolescență, cresc, se descoperă și se construiesc pe parcursul cărților, aducând în scenă nu doar mistere și soluții noi, ci și emoții diferite.

Micii eroi au fost îndrăgiți de toate generațiile care au urmat, Cireșarii transformându-se până la urmă într-un substantiv comun care a contopit, spre bucuria autorului, entuziasmul, cutezanța, istețimea, prietenia, frumusețea, inocența și visul realizabil.

Adresată în principal tinerilor, pentalogia a fost adoptată de cititori de toate vârstele, probabil pentru că reușea să umple cu măiestrie un gol existent în literatura română – nevoia de aventură pură, credibilă, locală, nevoia de personaje autentice, calde, duioase, energice și nobile, dar separate de ideologiile de atunci sau de oricând.

Ușor de iubit, imitate și chiar mitizate uneori, personajele lui Chiriță s-au multiplicat în milioane și milioane de cireșari. Iar cartea a devenit cea mai vândută din țară, titlu pe care, după zeci de republicări integrale, probabil că îl deține și astăzi. Așa că te invităm cu drag să descoperi sau să redescoperi această serie de romane pe care cei mai mulți dintre români o pot numi, fără ezitare, „cartea copilăriei”.

citat_B_171x161

O carte se scrie cu temperament, cu suflet, cu dăruire, cu tot ce ai.

Ca orice copil, ca orice adolescent, căutam niște cărți care să mă reprezinte pe mine, mai ales în visurile mele, mai ales în dorințele, în cutezanțele mele, în această idee de zbor care caracterizează adolescența. Cireșarii nu sunt altceva decât cărțile pe care eu am vrut sa le citesc cândva.

Constantin Chiriță

– Interviu acordat Televiziunii Române, București, 1977 –
I

Cavalerii florii
de cireș

II

Castelul fetei
în alb

III

Roata
norocului

IV

Aripi de
zăpadă

V

Drum bun,
cireșari!

(link extern către Editura Roxel Cart)
citat_B_171x161

Eu sunt un cireșar. N-aș fi fost niciodată un cireșar dacă Constantin Chiriță n-ar fi inventat cireșarii.

Cireșarii sunt o categorie metafizică. Îmi place cuvântul meta­fizic. Ca un cireșar ce sunt tocmai de aceea îl spun cu sfruntare, pentru că cireșarii sunt de fapt o categorie onirică. Ca un cireșar ce sunt spun cuvântul oniric cu sfruntare. Cireșarii sunt o categorie pură și absolută. Ca un cireșar ce sunt spun cuvântul „pur“ și cuvântul „absolut“ cu sfruntare. Cireșarii sunt o categorie existențialistă. Ca un cireșar scăpat cu nasul în Larousse spun cuvântul „existențialist“ cu sfruntare. Cireșarii sunt ceea ce sunt. Ca un cireșar ce mă aflu spun cuvântul „sunt“ cu sfruntare. Pe cine sfruntez?! Pe mine însumi mă sfruntez.

Vine vremea cireșelor. Voi cei din licee și voi cei care-l citiți, voi cei care dați doi și trei Jules Verne pe un „Castelul fetei în alb“, voi cei care schimbați cărțile flendurite, cele despre cireșari, cu aceeași patimă cu care schimbați timbrele, emise din statele înte­meiate pe lună, vouă vă spun: se apropie vremea cireșelor, să dăm împăratului cireșelor, ca bir pentru sentimentele noastre, câte un coș cu cireșe. Noi îl iubim pentru că suntem cireșari adevărați.

Nichita Stănescu

– Coperta a IV-a a primului volum Cireșarii, Editura Cartea Românească, 1976 –

Nichita Stănescu a iubit Cireșarii. Impresionat de candoarea acestora, le-a dedicat ulterior în semn de simpatie ciclul de poeme „Cântece de cireşar”, în care a reuşit să capteze ceva din esenţa volatilă a adolescenţei.

citat_B_171x161

Romanul pe care îl țin astăzi în mână adolescenții anului 2017 a fost citit, cu siguranță, și de părinții, dar și de bunicii lor. La rândul lor, viitorii lor copii vor citi și ei acest roman.

Oana Soare

Critic literar, cer­cetător la Institutul de Istorie şi Teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române
– Extras din prefața la Cireșarii, volumele I-V, Editura Roxel Cart, 2017 –

O carte hipnotică. Un timp pur, dinainte de capitalism și în afara comunismului. O acțiune aproape atemporală. Personaje asemenea. Un roman care se citește sub tensiunea fiecărui dialog, a fiecărei aventuri, a enigmelor și a unor acțiuni a căror credibilitate vine din capacitatea lui Constantin Chiriță de a crea o lume în sine, aspirațională, inspiratoare. Un roman care se recitește ca o încercare de a permanentiza prezența Cireșarilor.
Cireșarii… Tic, Maria, Lucia, Dan, Victor, Ionel, Ursu rămân lipiți de memoria afectivă a adolescenților, mai precis a celor care-și doresc prieteni asemenea lor și care visează să se îndrăgostească pentru întâia oară. […]

Lucian Pricop

Critic și istoric literar
– Text pe ultima copertă, volumele I-V, Editura Roxel Cart, 2017 –
citat_B_171x161

Nici un roman pentru copii şi tineret nu se poate compara, la noi, ca audienţă şi forţă de fascinaţie cu „Cireşarii”.

Horia Gârbea

Scriitor și dramaturg
– Extras din „Destinul cireșarilor nu s-a încheiat odată cu jocurile în rețea” • interviu realizat de Monica Andronescu și publicat de jurnalul.ro, 2010 –

Acum, când primăvara atinge cu genele, cu tot dinadinsul, fereastra casei voastre, gata să vă soarbă în afara bârlogului, nu-i aşa că aţi au­zit un glas:
Oameni buni şi copii buni, primiţi cu Cireşarii?
Spuneţi-mi, mai este cineva pe-acasă care să nu fi semnat zapisul de plecare ca rob în ţara şi-n lumea Cire­şarilor? (…) Ce fel de lume să fie lumea Cireşarilor, de poate aşa, pe nepusă masă, să deschidă inimi, să facă să înflorească prietenia curată? Câtă fantezie trebuie să risipeşti să poţi închipui nişte fiinţe în care orice tânăr să creadă, să se confunde cu ele până la năzdrăvănie? (…) De ce şi astăzi, la simpla rostire a Cireşarilor, am senzaţia unui lanţ de explozii dirijate către mirajul vieţii care palpită în petalele florilor de cireş?

Dumitru M. Ion

Scriitor, traducător, editor, membru al Academei Române
– Extras din textul de pe ultima copertă a volumului IV, Editura Cartea Românească, 1976 –