Drum bun, cireșari! – a cincea carte din seria Cireșarii, de Constantin Chiriță, publicată inițial în 1963.
Era oare un loc mai potrivit pentru încheierea aventurilor cireșarilor decât malul mării? …Marea cu misterioasele ei orizonturi, cu veșnica ei nestatornicie, cu trecerea ei bruscă de la monoton și îmbietor la dramatic și periculos, cu „lumina” ei specială și simbolismul ei – tot ceea ce a însemnat vreodată pentru oameni? Nici că se putea o destinație finală mai bună pentru cireșari.
Ne afundăm, prin urmare, într-o nouă enigmă, care de această dată îi conduce pe cireșari în căutarea unei taine scufundate în adâncuri. Rătăcim prin povești vechi, întâmplări necrezute amintite în șoaptă, referiri aproape magice la civilizații de mult apuse… totul completat de pericolele și peripețiile cu care deja ne-am obișnuit, dar îmbogățit cu o doză suplimentară de maturitate și mult mai mult romantism.
Marea aproape că ia proporții mitice. Sentimentele personajelor ating și ele cote nemaivăzute până acum. Surpriza finalului vine la rândul ei ca o lovitură de teatru și totul conduce încet, prin paginile acestui volum încărcat de nostalgie, la despărțirea inevitabilă.
Mulți spun că provocarea e aici mai fascinantă ca oricând, dar și regretul încheierii e pe măsură. Însoțești personajele pe parcursul unui roman. Le conturezi, le înțelegi tot mai bine pe măsură ce acțiunea și dialogurile ți le dezvăluie. Ajungi să le îndrăgești și treci cu nerăbdare de la un volum la altul în cadrul unei serii. Și, la sfârșit, când autorul pune cumva punct aventurilor, ți se pare că nimic nu poate fi mai trist.
E însă semnul unei povești bine scrise, semnul unei povești care a reușit să te acapareze. Ar fi fost mult, mult mai dureros să nu avem un final, să nu primim de la Constantin Chiriță o încheiere bine-cuvenită… de fapt nu o finalizare, ci o trecere firească înspre altă etapă a vieții.
Până la urmă sunt atât de puțini cei care au citit Cireșarii fără să se simtă cireșari la rândul lor, încât putem spune fără ezitare că romanele și aventurile lor vor continua nemărginit, în imaginația fiecăruia dintre noi.
❤️
Redăm mai jos câteva comentarii făcute cu referire la romanul Drum bun, cireșari! și la seria Cireșarii de către cititori de toate vârstele.
„Dintre toate cărțile copilăriei, la Cireșarii mă întorceam cel mai des. Cele cinci volume erau citite și răscitite, rupte, cu copertele zburând, se deschideau automat la pasajele preferate, multe dintre ele pe care și acum, la mulți ani distanță, le știu pe de rost… […]
Într-un top personal, cel mai fain volum mi s-a părut ultimul, Drum bun, cireșari!, urmat de Castelul fetei în alb, Cavalerii florii de cireș, Aripi de Zăpadă și ultimul Roata Norocului.”
Cristina Foarfă, pe bookaholic.ro
„Singura serie la care, când am terminat de citit volumul cinci, m-am întors imediat la volumul unu și am început să recitesc aventurile cireșarilor de la cap la coadă. Pur și simplu nu am putut să îmi iau la revedere de la Ursu, Tic, Victor, Dan, Ionel, Maria, Lucia. E greu de ales episodul preferat (castelul părăsit, statuetele tanagra, cabana înzăpezită), dar până la urmă scenele de pe malul marii, anunțând despărțirea de copilărie și sfârșitul călătoriei împreună au găsit frecvența de rezonanță cea mai apropriată de propriile mele preferințe. […]”
Algernon, pe goodreads.com
„Am plâns când s-a terminat seria și-am bătut-o pe mama la cap vreo săptămână privind veridicitatea eroilor și-a întâmplărilor! Eram sigură că cireșarii există și-o să mai aibă și alte aventuri și mi se părea că nu e drept ca autorul să nu le mai povestească!
Stela, pe goodreads.com
„Ultima carte a acestei serii m-a lăsat cu gura căscată și cu ochii în lacrimi […]. A fost greu de citit, dar extrem de frumoasă. […] A cincea carte a fost preferata mea, iar prologul … oh, Doamne, a fost geniaă. În concluzie, tot ce pot să spun este că Tic, Ursu, Maria, Lucia, Victor, Ionel și Dan vor deține întotdeauna un loc foarte, foarte special în inima mea de șoarece de bibliotecă!”
Laura Soroceanu, pe goodreads.com
„Cea mai bună carte pe care am citit-o vreodată. Este absolut perfectă. Oricine ar putea să o citească și să se bucure de ea. De fiecare dată când citesc această serie înțeleg ceva nou, ceva care nu avea sens până atunci. Este păcat că aceste cărți nu sunt mai populare. Cred că toată lumea ar trebui să le citească.
Îmi plac personajele și dezvoltarea lor de-a lungul cărții, ajungi să le iubești pe fiecare dintre ele. Este amuzant, interesant, misterios și foarte antrenant.
Recomand oricui această carte! Really, it’s a must!!”
Lidia T, pe goodreads.com
Lidia T, pe goodreads.com
„5 stele sunt puține pentru tot ce a trezit în mine această carte.”
Ella Patricia, pe goodreads.com
„Cea mai bună carte din serie! Ador sfârșitul și modul inedit al autorului de a descrie emoții și peisaje.”
Maya, pe goodreads.com
„Plină de speranță, de iubire, o carte fascinantă pe care o recomand tuturor, indiferent de vârstă.”
Raluca, pe goodreads.com
„Ultimul volum al acestei serii fascinante ne aduce la malul mării. Autorul continuă să ne surprindă și păstrează suspansul pe toata durata lecturii. […]
Privind în urmă la cele cinci volume, pare că am fost cu ei în fiecare expediție. I-am văzut maturizându-se și învățând lucruri noi. Deși este frumoasă această evoluție, parcă a trecut prea repede. Parcă, asemeni lui Tic, am mai vrea o aventură, o locație nouă, o altă enigmă de rezolvat. Dar e sfârșitul. Rămâne să ne bucurăm de momentele trăite și să ne amintim cu drag de expedițiile cireșarilor.”
buciuradu, pe serialreaders.com
„[…] Vă spun sincer că mi-a părut așa de rău când am citit acest volum, nu pentru că n-ar fi fost bun, ci pentru că s-a terminat și tare mi-aș fi dorit ca Constantin Chiriță să mai fi continuat seria măcar cu una-două cărți… […]
Povestea este plăcută și antrenantă, și te ține cu sufletul la gură până la ultima pagină. Vă recomand din tot sufletul să citiți această serie care mie mi-a fascinat copilăria.”
cassady, pe serialreaders.com
„[…] De locuit aș vrea să locuiesc în postfața de la Drum bun, cireșari! (știi tu, aia cu “Tic, nu mai suntem în carte!”). Da, categoric, într-o rulotă, pe dunele de nisip de lângă mormântul lui Ovidiu! Să nu fiu un personaj cu nume, ci unul far’de.”
Madelin, pe madelin.wordpress.com
„De-a lungul timpului am citit o multitudine de serii (în final sunt doar un șoarece de bibliotecă), dar pot spune cu mâna pe inimă că seria lui Constantin Chiriță, Cireșarii, este cea care m-a format ca viitor cititor. Din păcate pentru mine și pentru restul cititorilor, nu sunt decât 5 volume, dar sunt 5 cărți pe care le citești cu sufletul la gură, pline de aventuri, pline de lecții de prietenie și care te vor face cu siguranță să zâmbești la fiecare pagină. Sunt un set de cărți pline de inocență, printre cele mai reușite serii ale copilăriei românești. […]”
Simona Mihalache, pe carturesti.ro
„[…] Este volumul cel mai încărcat de nostalgie pentru că, din taină în taină şi din vacanţă în vacanţă, Cireşarii s-au maturizat şi trebuie să se despartă, pornind în viaţa de adulţi. Întâlnirile şi iubirile lor adolescentine converg acum spre o ultimă întâlnire la finalul căreia îşi urează, pentru tot ce va urma, drum bun.”
Horia Gârbea, pe carturesti.ro (descriere)