A lucrat ca reporter și redactor de la 19 ani, din 1944. Ca scriitor a debutat în 1949, însă, așa cum mărturisea chiar el, primele proze și personajele lor nu s-au creionat foarte bine, fiind „mai mult o legitimație de entuziasm” față de epocă, față de oamenii pe care îi cunoscuse. A considerat „Cireșarii” ca fiind adevăratul debut literar, serie de romane care a numărat în final cinci titluri cu un succes colosal. A mai scris încă opt romane, pe unul dintre ele – Oțelul (1960) – alegând să îl rescrie integral la 19 ani de la publicarea inițială, din dorința de a trata aceeași idee cu viziunea și maturitatea creativă de atunci – Livada (1979).
Pentru „Întîlnirea”, roman în două volume publicat inițial în 1959 și ajustat și republicat în 1971, Constantin Chiriță a primit din partea Uniunii scriitorilor „Premiul pentru proză”. Trei dintre romanele sale de după Cireșarii au constituit o populară serie polițistă intitulată „Trilogia în alb”, iar în 1974 a scris piesa de teatru „Adîncimi”, pentru care a fost premiat de către Uniunea scriitorilor cu „Premiul pentru dramaturgie”. A continuat să scrie până la finele anilor ’80 și avea în plan o nouă trilogie – Romantica – din care a apucat să publice doar prima carte, în 1985.
O parte dintre cărțile scrise de Constantin Chiriță le poți găsi, reeditate, accesând linkurile externe de mai jos. Restul sunt cu siguranță prin anticariate.
Constantin Chiriță și-a creionat personajele cu imaginație, dar s-a folosit și de propriile amintiri și experiențe, câteva fiind chiar la fel de animate ca și cele care au prins contur în romanele sale. Oameni pe care i-a iubit, oameni pe care i-a cunoscut și oameni pe care ar fi preferat să nu-i cunoască au „împrumutat” personajelor ceva din trăsăturile lor, uneori chiar și numele, sub formă de anagramă. Acțiunile, emoțiile și descrierile au fost tratate mereu cu egalitate de Constantin Chiriță, capacitatea sa de observare, memoria sa vizuală, dedicația și entuziasmul cu care trata scrisul și viața fiind esențiale pentru modul în care au luat naștere toate romanele sale.
Cireșarii au rămas cărțile lui de suflet, pentru că reflectau propriile trăiri din copilărie, dar și simțirile și năzuințele pe care le nutrea pentru copiii săi. Totuși, de-a lungul anilor s-au copt în scrierile sale multe alte lumi și personaje interesante, în romane scrise cu aceeași implicare. Multe dintre acestea au fost publicate și republicate succesiv în sute de mii de exemplare – cifre mari pentru vreme. S-au remarcat ca popularitate volumele care au constituit „Trilogia în alb” (republicată și în prezent), dar și „Întâlnirea” – un roman masiv în două volume (circa 1.000 de pagini) și probabil titlul care însemna cel mai mult pentru autor.
După cele trei publicări din 1959, 1971 și 1978, sperăm că „Întâlnirea” va reveni la rândul ei, curând, în librării.