Cartea a fost publicată pentru prima dată la Editura Tineretului, în Colecția Cutezătorii, în 1956, inițial sub numele Cireșarii, iar ulterior Teroarea Neagră – ca prim volum al seriei Cireșarii. Mai târziu Constantin Chiriță a făcut niște revizii asupra textului și a reintitulat-o definitiv Cavalerii florii de cireș.
Asemeni tuturor cărților din serie, are o acțiune complet independentă, dar poate fi percepută și ca o introducere în lumea Cireșarilor, plină de aventuri, entuziasm și candoare. Facem cunoștință cu personajele principale pe care le vom regăsi și în următoarele volume – grupul de prieteni care locuiesc cu toții în cartierul Cireșului – dar și cu mediul în care aceștia trăiesc, învață și se joacă.
Victor, Ionel, Dan, Ursu, Maria, Lucia și Tic capătă contur de la început, însă ei vor evolua și se vor construi pe parcursul întregului roman și, mai bine zis, pe parcursul întregii serii, configurându-se tot mai clar, însufleţindu-se.
Autorul a văzut în personajele sale orice copil și adolescent, împreună cu toate năzuințele, simțirile și trăirile posibile. I-a dat fiecăruia o nuanță proprie, diferită, cu plusuri și minusuri, dar cu rol esențial în întregul grupului. Apoi i-a plasat pe toți în aventuri succesive, atractive, tensionante și emoționante, prin peisajele de carte poștală ale unei Românii descrise frumos, deseori detaliat, dar nu neapărat localizat cu precizie.
În Cavalerii florii de cireș, grupul – mai puțin Tic, care era prea mic ca să fie luat în considerare de la început – plănuiește o excursie de explorare în vacanța de vară. Plasată undeva la mijlocul distanței dintre o misiune științifică și o aventură pură (cum îi stă bine oricărei explorări temerare), inițiativa are ca obiectiv completarea unei hărți vechi care nu detalia suficient o peșteră din zonă, nevizitată de decenii.
Tic nu se lasă și intervine buclucaș în firul poveștii, alături de cățelul său Țombi. Pe măsură ce avansăm, ne întâlnim cu tot soiul de dificultăți și complicații în peștera care găzduiește ape subterane, dar și numeroase mistere.
Nu putem spune mai mult 😉. Ar fi păcat să nu descoperi sau să redescoperi singur lumea creionată cu dibăcie de Constantin Chiriță.
„În primul volum al seriei, cei şapte copii de pe Strada Cireşului şi căţelul Ţombi vor să elucideze un mister geologic, dar întâlnesc în Peştera Neagră personaje adulte ostile, pe care le înving prin inteligență şi spirit de echipă. Cireşarii, ca orice eroi care devin exemplari, doresc să facă numai binele şi reuşesc să-l facă. Motivaţia lor e tocmai „cavalerismul“, nobleţea binelui gratuit. Autorul Cireşarilor s-a înscris, în genul lui, printre nemuritori. Iar dincolo de autor, destinul personajelor pare sortit unei glorii ce va rezista multă vreme, în veacul ce ne este dat. Drum bun, cireşari!”
Horia Gârbea, pe carturesti.ro (descriere)
„Fără îndoială, cartea copilăriei mele. Doar că am citit-o pe vremea când aveam 17 ani. Totuși, nu și-a pierdut farmecul lectura. […] Am pus suflet în prima lor aventură în peșteră, atunci când încearcă să reconstruiască traseul de la intrarea în peșteră și până la ieșire. Am stat cu sufletul la gură la fiecare zgomot, la fiecare imagine fie auditivă, fie olfactivă. Îmi doream din tot sufletul să fiu și eu acolo, cu un rucsac în spate și cu o lanternă în mâna, să explorez, să mă bucur de copilărie. Îmi doresc din tot sufletul ca și copiii mei să se bucure de aventura celor șapte adolescenți și să aibă parte de emoția trăită de mine în timpul lecturii. Recomand toate volumele din Cireșarii, toate sunt la fel de captivante și de emoționate. Sunt niște cărți ce nu trebuie să lipsească din nicio bibliotecă, de pe nici o noptieră. Citiți-le atunci când vă e dor de mirosul copilăriei!”
Anonim, pe cărturești.ro
„Primul volum din Cireșarii, care m-a împins să devorez în maxim o săptămâna toată seria. Acum privesc cărțile astea cu ochi de adult, dar inima mea păstrează aceeași impresie a unui copil care descoperă aventura în paginile unei cărți, trăind intens alături de personaje, complice la peripețiile lor și identificându-se trup și suflet cu Tică, pe care l-am iubit din toată inima pentru șăgălnicia lui, prospețimea și autenticitatea trăirilor și a sufletului lui mare. Cred că nu am călătorit și poate nu voi călători niciodată cu atâta pasiune și plăcere cât am făcut-o prin ochii lui și a tovarășilor lui de năzbâtii. Am recitit Cireșarii de zeci de ori și încă mă entuziasmez la fiecare aventură a lor. O carte pentru orice vârstă pe care o citesc cu plăcere oriunde 🤗”
Cati, pe goodreads.com
„Iubesc cartea asta! Personaje, acțiune, stilul autorului, intrigă, mister, absolut totul!”
Simina, pe goodreads.com
„O carte bună și relaxantă. Aventurile din carte, deși sunt executate de niște copii/adolescenți, nu sunt specifice lor. Poți citi fără probleme și că adult… […] De asemenea, pot spune că este o carte educativă chiar. […] Vreau să remarc și cât de bine sunt conturate personajele. Nu lipsește nimic din grup și nimic nu e în plus. […] Autorul o duce bine și la capitolul umor, sunt peste tot prin carte dialoguri interesante, înțepături între personaje, întâmplări amuzante etc. Este o carte care are cam de toate, nu prea are cum să te plictisească. Are și aventură și acțiune și suspans și cam tot ce vrei. De asemenea, este o carte bine scrisă, în care autorul a știut să pună emoții. Ești acolo cu personajele…”
Dumitru Stoica, pe infrasunete.eu
„O carte extraordinară pentru multe generații. Am recitit-o de atâtea ori, că a trebuit să o recumpăr, pentru că se distrusese total.”
Dan Niță – Nopți de vamă, pe youtube.com
„Mi-aș fi dorit să citesc cartea asta mai devreme. Dar nu regret că de abia la 16 ani m-am apucat de seria ”Cireșarii”. Dacă voi avea vreodată un câine, îl voi numi Țombi 😉”
Camelia, pe goodreads.com
„Copilăria adevărată. Bucurii sincere. Expediții de neuitat.”
Bubex Sis, pe goodreads.com
„Abia îmi amintesc titlurile majorității cărților pe care le-am citit în copilărie, dar Cireșarii este singura serie prin care am trecut de cel puțin 8 ori. Îmi amintesc că părinții mei s-au speriat că aș fi putut refuza să ies și să mă joc și, în schimb, să repornesc prima carte de îndată ce o terminam pe a cincea… pentru a 6-a oară. În opinia mea, seria Cireșarii este o lectură obligatorie pentru orice copil sau adolescent român.„
Ileana Oprea-Sops, pe goodreads.com
„Reiau mereu cu plăcere cărțile care mi-au modelat copilăria, cărora le adaug un fir de neliniște, deoarece nu știu niciodată dacă sinele meu adult va fi la fel de entuziasmat ca atunci. Ceea ce m-a uimit de această dată a fost capacitatea creierului de a stoca nu doar amintirile, ci și sentimentele și stările de spirit pe care le-am avut când l-am citit prima dată, acum aproximativ douăzeci de ani. Și, într-adevăr, povestea din primul volum nu a dezamăgit deloc – m-am trezit din nou captivată de ea, chiar dacă finalul nu a fost cu adevărat o surpriză. Pur și simplu mi-a plăcut plimbarea și întâlnirea cu copilul care am fost odată.
Ada Preda, pe goodreads.com
„Mi-a plăcut foarte tare! Spre deosebire de celelalte cărți clasice, aceasta nu m-a plictisit! Dimpotrivă, m-a ținut cu sufletul la gură! O recomand tuturor!”
Karina, pe goodreads.com
„Grozav! Printre cele mai bune cărți românești. Aventura, intrigile, personajele sunt atractive chair și pentru cititorii nu chiar așa de împătimiți. Niciodată nu voi uita aceste cărți.”
Ana Cojocaru, pe goodreads.com
„Am citit-o acum ani, când aveam 12-13 ani. Mi-a plăcut foarte mult pe atunci.”
Seregil, pe goodreads.com
„[…] Nu mă mir că am prieteni care sunt în stare ore întregi să joace un fel de Trivia din Cireșarii, punându-și întrebări care mai de care mai încuietoare și de detaliu. Aventurile cavalerilor florii de cireș sunt, de fapt, aventurile copilăriei noastre (metaforic zis – pe mine nu m-ar fi lăsat mama să fac ce făceau ei 😅). […]”
Cristina Foarfă, pe bookaholic.ro